Un „avadhuta” este un termen folosit în tradițiile spirituale hinduse și în unele ramuri ale budismului pentru a descrie o persoană care a atins un grad înalt de iluminare spirituală și care, prin urmare, a transcens constrângerile sociale, rituale sau instituționale. Avadhuta este adesea considerat ca fiind dincolo de dualitatea morală și comportamentală, fiind liber de normele convenționale ale societății. În tradițiile hinduse, mai ales în Vedanta și Tantra, avadhuta este văzut ca o figură care a renunțat la toate legăturile materiale și emoționale și trăiește într-o stare de libertate spirituală totală. De obicei, ei sunt percepuți ca fiind indiferenți față de normele sociale, trăind într-un mod care poate părea excentric sau neconvențional pentru observatorii externi. De exemplu, în literatura spirituală Dattatreya, care este considerat un exemplu clasic de avadhuta, este descris ca având nouă guru din natură și societate, de la care învață lecții despre viață și iluminare, sugerând că înțelepciunea poate fi găsită în toate aspectele existenței. Această perspectivă subliniază ideea că avadhuta nu este legat de cadrele instituționale sau religioase stricte, ci urmează o cale de cunoaștere directă și experiențială a realității supreme.   AVADHUTA  semnifică: A- Imuabil- Akshara Va- Excelentul- Varenya Dhu- cel care scutură cătușele lumii Huta- „Tu esti acolo”-TAT TWAM ASI. O  ființa  realizată care simte viaţa ca pe o Creație Divina sau Jocul Divin (LILA). Cum este descris “ ințeleptul nebun” în SIDDHA-SIDDHANTA-PADDHATI , unul

DA! Și iată de ce! Căsătoria este o decizie gigantică, mult mai importantă decât decizia de a face dragoste. Cei doi își propun să fie împreună toată viața, să își pună resuresele materiale în comun și să facă împreună copii și să îi crească. O astfel de decizie este majoră, cu implicații care ne afectează, de obicei, tot restul existenței și afectează de multe ori și alte persoane față de care trebuie să fim responsabili: copii ce pot apărea în urma căsătoriei. A decide să faci dragoste este important și trebuie să fie o decizie profundă dar nu este nici pe departe atât de important ca decizia de a te căsători cu cineva și nu este în niciun caz echivalent cu asta. A face dragoste este un domeniu al vieții de altă natură decât căsătoria, cu consecințe care nu se referă, în general, la tot restul vieții. Dacă cineva se căsătorește doar ca să facă, în sfârșit, dragoste, ar face unul dintre cele mai penibile lucruri. Motivațiile căsătoriei sunt de altă natură. Să ne dorim să facem dragoste nu are, în principiu, ceva impur. Oamenii pot alege să facă acest lucru într-un mod impur, dar asta e valabil pentru orice activitate umană. Dar pot alege să facă acest lucru în mod pur. Ca să faci asta cu iubire și puritate nu necesită să mergi la preot iar mersul la preot nu garantează asta

Sunt oameni care spun că testează iubirea celuilalt, dar asta este o greșeală și o aroganță, deoarece iubirea va fii testată de viață într-un mod simplu și clar, nu trebuie să o testăm noi fiindcă vrem noi, deoarece vom greși. Într-o relație dacă ne dăm seama că celălalt nu ne iubește este necesar să părăsim relația, nu avem voie să ne batem joc de ceea ce noi suntem și manifestăm în această viață, această fiind o formă de iubire de sine conform principiului „trebuie să îți iubești aproapele că pe tine însuți și pe tine că pe aproapele tău”. Iubirea manifesta o foare mare putere de sacrificu și permite omului care iubește posibilitatea să își transceada dorințele ego-ului aproape fără nici un ghid și chiar spontan. Unul din sacrificiile realizate din Iubire, poate fi de exemplu „îmi doresc să fiu mai bun pentru tine” Un exemplu elocvent de sacrificiu făcut din Iubire îl întâlnim în legendă „Meșterul Manole”, unde soția lui Manole, Ana, prin puterea iubirii depășește orice obstacol, orice vicisitudini sau încercări grele pentru o femeie frumoasă și delicată. O capcană, un truc al ego-ului este: „Dragă mea sau Dragul meu, noi suntem diferiți și din cauza asta noi avem nevoi diferite și trebuie să le împlinim”. Pare că suntem diferiți, însă suntem cu toții la fel pentru că toate trăirile omului provin din Sine. Totodată ele se manifestă în plan limitat

“Nu mă îndoiesc de existența iubirii. Ea există, eu știu. Doar că nu e o poveste. Este viață. Atingeri. Decizii greu de luat. Construcție. Pericol. Cedare. Dăruire. Dat fără garanția că vei primi ceva înapoi. Luat de la capăt cu aceeași persoană. Reguli. Uitat de tine. Egoism excesiv, câteodată. Lecții. Durere. Iertare. Condiții. Înțelegere. Pus în locul celuilalt. Încercare. Insomnie. Compromis. Bucurie. Salt cu parașuta. Tremurat de genunchi. Miliarde de fluturi în stomac. Frică. Pasiune, foame și nerăbdare de celălalt.” -nota editorului- Iubirea este un lucru mare, ori de câte ori ne oprim din drum și o luăm de la capăt. Și chiar dacă uneori avem senzația că totul s-a terminat, licărul iubirii pâlpâind abia timid, la început, se îmbujorează si apoi devine o flacără tot mai mare… Până când focul inimilor se contopește într-o dragoste rennăscută parcă din începuturile ființei noastre. Pentru că suntem iar unul, aceeași ființă care nu uită să iubească chiar și după furtunile cele mai strașnice, luminând totul în calea noastră și dând sens vieții. Iar când iubești cu tot sufletul, mai devreme sau mai târziu ecoul iubirii raspunde. Poate cu o voce mai suavă sau mai aspră. Uneori mai intens sau mai domol. Poate chiar acea iubire la care nici măcar nu am visat, dar…Ea, iubirea este acolo de la începuturi și așteaptă să fie redescoperită. Iubirea fără de început și fără de sfârșit. Căci, ce-ar fi

Buddha Drukpa Kunley a fost unul dintre cei mai mari sfinți ai Tibetului, cunoscut ca “nebunul sfânt “ sau “iluminatul excentric”, datorită comportamentului său neconvențional și a terapiei de șoc cu un surprinzător umor obscen prin care reușea “să ii elibereze pe oamenii de gândirea religioasă dogmatică și de limitare”. A adus în discuție formalitățile și ipocrizia religioasă pe care le-a observat în societate, folosind adesea metode provocatoare pentru a trezi oamenii la o înțelegere mai profundă a budismului. Una dintre caracteristicile distincte ale lui Drukpa Kunley a fost folosirea simbolismului erotic și sexual în învățăturile sale, ceea ce este o raritate în multe tradiții religioase. El argumenta că dorințele sexuale sunt o parte naturală a vieții umane și pot fi folosite pentru a atinge iluminarea spirituală, dacă sunt integrate corect în practicile spirituale. Drukpa Kunley este deosebit de venerat în Bhutan, unde multe legende și povești despre escapadele și miracolele sale continuă să fie o parte populară a culturii locale. El a avut un impact major asupra budismului în Bhutan, ajutând la modelarea spiritualității naționale într-un mod profund și durabil. În memoria sa, multe temple și locuri sacre din Bhutan sunt dedicate lui și legendei sale. „Ceea ce fac eu nu este modul meu de a fi, ci este modul în care îmi transmit învăţătura.” Renunţarea lipsită de griji, o compasiune uriaşă, lipsa totală a inhibiţiei, utilizarea inteligentă a terapiei şocului, lacrimile şi râsul sunt

„Sexul se întâmplă; nu este un lucru pe care trebuie să-l faci. Prin urmare, trebuie să înveți atitudinea orientală față de sex, atitudinea tantra. Atitudinea tantra constă în faptul că trebuie să-ți iubești partenera. Nu este nevoie de planificare, nu este nevoie să repeți în minte. Nu trebuie să faci nimic anume; doar să iubești și să fii disponibil. Jucați-vă cu energiile voastre. Iar când începeți să faceți dragoste, nu este nevoie deloc să o faceți în stil mare. Altfel te vei preface, și la fel va proceda și partenera. Ea se va preface că este o amantă extraordinară, iar tu te vei preface că ești un amant extraordinar… și amândoi veți fi nesatisfăcuți! Nu este deloc nevoie să pozați. Actul dragostei este o rugăciune tăcută. Este meditație. Este sfânt; este sfinta sfintelor. Prin urmare, când faci dragoste cu o femeie ia-o foarte încet, cu gust, însușindu-ți fiecare aromă. Și ia-o foarte încet: nu e nicio grabă, de ce să te grăbești? Există suficient timp. Iar în timp ce faci dragoste, uită de orgasm. Dimpotrivă, caută să te afli într-o stare foarte relaxată cu femeia, relaxați-vă unul în celălalt. Mintea occidentală se gândește încontinuu când vine, cum o să o facă repede și extraordinar, și nu știu ce și nu știu cum. Această gândire nu permite energiilor corpului să funcționeze. Nu permite corpului să își urmeze calea; mintea se tot amestecă… Relaxează-te împreună

Tantra poate fi tradus ca şi “tesătură” sau “urzeală”, semnificând, aici, ţesătura infinit de complexă a manifestării, pe care acest grup de practici urmăreşte să o transceandă, tocmai cu ajutorul “ţesăturii”. Cuvântul are şi înţelesul de cale spirituală sau disciplină, precum şi cel de tradiţie, metodă sau lucrare teoretică. O altă inţelegere a acestui cuvânt este aceea de “transformare”, care este specifică daor într-o anumită perspectivă a tradiţiei ta

Marele poet sufit Rumi, denumit și “prințul poeților sufi”, a fost un mistic persan, gânditor și artist, deopotrivă. În intreaga sa opera, a proslăvit iubirea divină, ghidul spiritual al biografiei sale. El nu a căutat Divinitatea in exteriorul sau, in lumea materiala, ci in interiorul sau. Redăm mai jos unul dintre poemele sale celebre de iubire. “Iubiţii nu se întâlnesc la un moment dat.