Relații

Atașamentul în cuplu – capcana banală a oamenilor bine intenționați

Atasamentul în cuplu poate fi ușor confundat cu iubirea, fidelitatea, responsabilitatea, statornicia sau seriozitatea. Să iubim e minunat! E firesc să vrem să păstrăm acest „minunat” și să dorim să îl amplificăm, să îl facem, dacă se poate etern, …pentru că simțim că e ceva foarte special, unic, esențial. În acest sens urmărim să facem din iubire un suport și o cetate – deci ceva care să ne susțină și ceva care să ne apere și totodată, contruim și noi o cetate în jurul iubirii, ca să o protejăm, să nu dispară sau să nu fie afectată. Pare normal și să ne sprijinim de iubire și să o apărăm, dar aceste acțiuni ajung usor – dar nu întotodeauna – să fie nimic altceva decât atasament protejat. Există un film cu o fată care își dă seama, în cele din urmă, că motivul pentru care trăia împreună cu iubitul ei era doar… ajutorul pe acesta i-l oferea pentru a-și încheia sau descheia fermoarul de la spate al rochiilor (!). De ce trebuia să se facă un film pentru asta? Fiindcă nu este ușor să îți dai seama. E nevoie de o putere de discernere și de o corectitudine interioară… și atunci devine posibil. Mai sunt și dogmele culturii în care trăim care tind să cultive atasamentul în cuplu. Cum se manifestă ? „Tot ce avem noi este relatia noastră de iubire, restul este nimic”

Citeste »
Arta amorului tantric

Prin ce este diferit „a face dragoste” față de „a face sex”?

Dar domnule, vă rog, stati putțin! Ce înseamnă, de fapt, să facem dragoste? Această noțiune se evidențiază tot mai mult pentru a face deosebirea de a face sex. În cazul sexului, atingerea, penetrarea, plăcerea e totul și de multe ori, datorită uscăciunii sufletești ori faptului că cei doi nu se iubesc și nu se admiră, uniunea arată ca o masturbare cu corpul celuilalt. Când facem sex, nu contează foarte mult cine este cealaltă persoană. Desigur, am vrea să fie o persoana de o calitate cât mai bună, cu un corp frumos, curată și … comodă. Însă când facem dragoste, tot ce contează este iubirea și omul drag, nu pozițiile, tehnicile, replicile, nici măcar locul sau condițiile plăcute! Pentru că dragostea se adresează Infinitului, adică lui Dumnezeu, fie că știm fie că nu știm iar sexul se adresează finitului. Când facem dragoste căutăm să fim un cadou, să îl facem fericit pe celălalt, folosind sexualitatea ca un instrument al iubirii. Desigur, mângâiem, sărutăm dezmierdăm dar esențial când facem dragoste este să empatizăm cu cealaltă persoană iubită. Aici apare o diferență între bărbat și femeie: – „cea mai mare bucurie pentru un tatnric este să facă fericită pe iubita lui” – cel mai mare cadou pe care îl poate oferi iubita iubitului este propria fericire, propriul extaz amoros și spiritual. Unde își are locul aici Dumnezeu? Fără El tantra nu e tantra. Iubirea și Revelația

Citeste »