Robert Sheringham în cartea sa „De Anglorum Gentis Origine Disceptatio” (508 pag.,Cambridge University, 1670) În capitolul 10 al tratatului său explică: „Mai departe, potrivirea obiceiurilor și asemănarea firilor argumentează chiar o înrudire a neamului și a sângelui. Însă sciții, geții, massageții și goții aveau aceeași fire și predispoziție, aceeași gândire și rigoare în organizarea vieții și preocupări și dorințe asemănătoare cam în toate privințele. Voi stărui asupra câtorva lucruri: geții și goții ieșeau în evidență față de alte neamuri prin mulțimea nevestelor și socoteau poligamia la loc de mare cinste.” Pe lângă alții, poetul comic Menandru, el însuși get, spune astfel despre geți: „Căci niciunul dintre ai noștri nu poate fi mulțumit cu zece neveste… Și cei mai mulți își iau unsprezece, ba chiar douăsprezece. Cine și-a luat doar patru sau cinci e socotit „pe moarte ”, „nenuntit”, nefericit, holtei. La ai noștri…” …Odinioară era obiceiul în Dacia printr-o lege consfințită de regii acelui pământ, când teritoriul se umplea de populație, ca cei tineri să fie siliți să emigreze din propriile așezări; acest neam se înmulțea peste măsură din acest motiv, deoarece se uneau cu multe femei, obișnuiți fiind cu desfătări în exces. De aceea tatăl îi alunga de la sine pe toți fiii adulți în afară de unul pe care îl lăsa în urmă ca moștenitor al cutumei sale. Această lege a rămas neclintită pe timpurile multor regi până când regele Lothbrocus