Dar domnule, vă rog, stati putțin!
Ce înseamnă, de fapt, să facem dragoste?
Această noțiune se evidențiază tot mai mult pentru a face deosebirea de a face sex.
În cazul sexului, atingerea, penetrarea, plăcerea e totul și de multe ori, datorită uscăciunii sufletești ori faptului că cei doi nu se iubesc și nu se admiră, uniunea arată ca o masturbare cu corpul celuilalt.
Când facem sex, nu contează foarte mult cine este cealaltă persoană. Desigur, am vrea să fie o persoana de o calitate cât mai bună, cu un corp frumos, curată și … comodă.
Însă când facem dragoste, tot ce contează este iubirea și omul drag, nu pozițiile, tehnicile, replicile, nici măcar locul sau condițiile plăcute!
Pentru că dragostea se adresează Infinitului, adică lui Dumnezeu, fie că știm fie că nu știm iar sexul se adresează finitului.
Când facem dragoste căutăm să fim un cadou, să îl facem fericit pe celălalt, folosind sexualitatea ca un instrument al iubirii.
Desigur, mângâiem, sărutăm dezmierdăm dar esențial când facem dragoste este să empatizăm cu cealaltă persoană iubită.
Aici apare o diferență între bărbat și femeie:
– „cea mai mare bucurie pentru un tatnric este să facă fericită pe iubita lui”
– cel mai mare cadou pe care îl poate oferi iubita iubitului este propria fericire, propriul extaz amoros și spiritual.
Unde își are locul aici Dumnezeu?
Fără El tantra nu e tantra.
Iubirea și Revelația sacrului în profan ne aduce Infinitul sau pe Dumnezeu în inima noastră.
De aceea este bine să evităm din răsputeri să „facem dragoste fără dragoste”!
Dar… dacă dragoste nu e,
facem!
