Sexul se întâmplă; nu este un lucru pe care trebuie să-l faci. Prin urmare, trebuie să înveți atitudinea orientală față de sex, atitudinea tantra. Atitudinea tantra constă în faptul că trebuie să-ți iubești partenera. Nu este nevoie de planificare, nu este nevoie să repeți în minte. Nu trebuie să faci nimic anume; doar să iubești și să fii disponibil. Jucați-vă cu energiile voastre. Iar când începeți să faceți dragoste, nu este nevoie deloc să o faceți în stil mare. Altfel te vei preface, și la fel va proceda și partenera. Ea se va preface că este o amantă extraordinară, iar tu te vei preface că ești un amant extraordinar… și amândoi veți fi nesatisfăcuți! Nu este deloc nevoie să pozați.

Actul dragostei este o rugăciune tăcută. Este meditație. Este sfânt; este sfinta sfintelor. Prin urmare, când faci dragoste cu o femeie ia-o foarte încet, cu gust, însușindu-ți fiecare aromă. Și ia-o foarte încet: nu e nicio grabă, de ce să te grăbești? Există suficient timp.

Iar în timp ce faci dragoste, uită de orgasm. Dimpotrivă, caută să te afli într-o stare foarte relaxată cu femeia, relaxați-vă unul în celălalt. Mintea occidentală se gândește încontinuu când vine, cum o să o facă repede și extraordinar, și nu știu ce și nu știu cum. Această gândire nu permite energiilor corpului să funcționeze. Nu permite corpului să își urmeze calea; mintea se tot amestecă…
Relaxează-te împreună cu cealaltă persoană. Dacă nu se întâmplă nimic, nici nu trebuie să se întâmple ceva. Dacă nu se întâmplă nimic, atunci exact asta se întâmplă… și asta este foarte frumos! Nu trebuie ca orgasmul să se producă în fiecare zi. Sexul ar trebui să însemne doar să fiți împreună, doar să vă dizolvați unul în celălalt. Apoi, unul poate să continue să facă sex o jumătate de oră, relaxându-se în celălalt. Pe urmă vă veți afla într-o stare de completă uitare de sine, deoarece nu este nevoie de minte. Dragostea este singurul lucru pentru care nu este nevoie de minte; și aici greșește Occidentul: introduce mintea chiar și în asta!

Prin urmare, relaxați-vă pur și simplu unul prin celălalt și uitați de minte. Bucurați-vă de simpla prezență a celuilalt, de întâlnire, și pierdeți-vă în ea. Nu încercați să obțineți ceva de pe urma ei; nu este nimic de obținut, într-o bună zi, va urma o coborâre a orgasmului; nu va exista niciun vârf. Nu va fi decât relaxare, însă și aceasta va avea propriul vârf, pentru că are profunzime. Într-o bună zi, corpul se va propulsa el însuși spre o culme a orgasmului, dar și aceasta va veni de la sine; voi doar vă veți afla acolo.

Uneori va fi o vale, uneori va fi un vârf… și acesta este un ritm. Nu poți avea un vârf în fiecare zi. Dacă ai numai vârfuri, atunci vârful nu va fi prea înalt. Trebuie să cucerești vârful trecând prin vale. Prin urmare, e un raport de jumătate-jumătate. Uneori va fi un orgasm de vale. După aceea te pierzi în întunericul văii, în răcoarea și pacea ei. Așa îți cucerești un vârf. Într-o zi, energiile sunt gata: ele însele se îndreaptă spre vârf, tu nu ai niciun merit. Cum ai putea avea? Cine ești tu și cum ai putea să reușești acest lucru? Aflându-te în vale, energia se acumulează; vârful se naște din vale. Apoi vine un orgasm extraordinar; întreaga ta ființă este inundată de plăcere.

În vârf va fi plăcere, în vale va fi pace. Și, în cele din urmă, pacea este mai prețioasă decât plăcerea, deoarece plăcerea va fi de moment: nu poți rămâne în vârf mai mult de un moment. Vârf înseamnă că este foarte îngust; este asemenea unei piramide. Nu poți rămâne acolo prea multă vreme; nu poți rămâne acolo decât un moment. Însă poți rămâne mai mult când urmează o vale. Ambele trebuie să fie savurate; ambele au ceva de oferit. Ambele sunt semnificative și ambele te ajută să crești.

În sfârșit, tantra spune că orgasmul din vale este cu mult superior celui din vârf. Orgasmul din vârf este imatur, orgasmul din vale este de o mare maturitate. Orgasmul din vârf aduce excitație; este febril și plin de pasiune. Aduce înfiorare, dar fiorii sunt obositori. Orgasmul din vale nu aduce fiori, ci liniște, și această liniște este cu mult mai prețioasă, are o mult mai mare putere de transformare. Te va însoți douăzeci și patru de ore. Odată ce ai ajuns într-o vale, valea aceea te va însoți. Vârful va fi pierdut, vei fi obosit și vei adormi. Valea va continua; zile întregi poate să aibă efect asupra ta. Vă veți simți relaxați, alăturați.
Ambele sunt bune, însă nimic nu se poate «face». Trebuie pur și simplu să lași calea liberă. Prin urmare, dragostea este un gen de relaxare în care lucrurile trebuie să fie lăsate în voia lor.”

(Fragment din „Echilibrul corp-minte” de Osho )