“Nu mă îndoiesc de existența iubirii.
Ea există, eu știu. Doar că nu e o poveste. Este viață.
Atingeri. Decizii greu de luat. Construcție. Pericol. Cedare. Dăruire. Dat fără garanția că vei primi ceva înapoi. Luat de la capăt cu aceeași persoană. Reguli. Uitat de tine. Egoism excesiv, câteodată. Lecții. Durere. Iertare. Condiții. Înțelegere. Pus în locul celuilalt. Încercare. Insomnie. Compromis. Bucurie. Salt cu parașuta. Tremurat de genunchi. Miliarde de fluturi în stomac. Frică.
Pasiune, foame și nerăbdare de celălalt.”
-nota editorului-
Iubirea este un lucru mare, ori de câte ori ne oprim din drum și o luăm de la capăt. Și chiar dacă uneori avem senzația că totul s-a terminat, licărul iubirii pâlpâind abia timid, la început, se îmbujorează si apoi devine o flacără tot mai mare… Până când focul inimilor se contopește într-o dragoste rennăscută parcă din începuturile ființei noastre.
Pentru că suntem iar unul, aceeași ființă care nu uită să iubească chiar și după furtunile cele mai strașnice, luminând totul în calea noastră și dând sens vieții.
Iar când iubești cu tot sufletul, mai devreme sau mai târziu ecoul iubirii raspunde. Poate cu o voce mai suavă sau mai aspră. Uneori mai intens sau mai domol. Poate chiar acea iubire la care nici măcar nu am visat, dar…Ea, iubirea este acolo de la începuturi și așteaptă să fie redescoperită. Iubirea fără de început și fără de sfârșit.
Căci, ce-ar fi omul fără iubire?
