„Nu iti trăi viata căutndu-ți jumatatea!
De ce?
Fiindcă tu nu ești jumatate.”
Vom zice „Off… speranța mea era să îmi găsesc sufletul pereche. Cum adică nu există?”
Oamenii pot spune că „el sau ea este sufletul meu pereche, este ființa care îmi era predestinată și numai cu ea pot să îmi simt sufletul împlinit și complet.”
Aceasta este o uriașă eroare, pentru că sufletele pereche care să fie soluția salvării existenței noastre, în opinia nostră, nu există. Doar Dumnezeu sau Sinele Suprem Esențial este soluția împlinirii, nimic din exteriorul nostru nu ne poate oferi aceasta.
Există, însă, suflete dragi, cu care avem afinități și cu care ne potrivim minunat într-o anumită perioadă a vieții noastre sau chiar toată viața.
O astfel de relație este o comoară dar este o comoară liberă, care poate să se schimbe sau chiar să dispară deoarece o relație autentică se câștigă pe ea însăși în fiecare zi.
Omul are în sinele său tot ce are el nevoie, tot infinitul posibil, toată starea de desăvârșire care trebuie doar descoperită; ea nu e nevoie să fie inventată, există în fiecare clipă. Este doar ocultată de perspectiva limitată a omului.
Pe masură ce această perspectivă este depășită, desăvârșirea din om devine tot mai evidentă și noi spunem că sufletul se trezește sau că apare trezirea spirituală.
Această trezire nu înseamnă de fapt decât îndepărtarea unor blocaje, unor paravane care ne împiedică să simțim lumina orbitoare a sinelui nostru esențial.
Asta înseamnă că noi nu putem găsi împlinire sau mântuirea decât în noi. Orice tendință de a căuta în exterior ne va conduce către scăderea acestei “lumini” și la o stare de dependență și chiar de suferință și frică de a pierde aparent suprema șansă de a fericiți.
Daca ne iluzionăm crezând că împlinirea noastră este în legatură cu o persoana și numai cu aceea, practic, noi ne iluzionăm că vom putea sa câștigăm o stare suprem de completă și de înaltă doar fiind în apropierea ei, iubind-o sau unindu-ne poate și în corp și în suflet pe persoana respectivă.
În opinia noastră, este eronat, pentru că orice simțim noi relativ la cineva, chiar și ură, nu numai iubirea sau bucuria, provine din sinele nostru. Adică numai noi putem simți, celălalt nu ne poate oferi. Oricât s-ar strădui, nu ne poate da iubirea sau fericirea care ar putea să vina din noi.
Dar da, le poate cataliza dacă se află în această situație privilegiată, și ne putem simți, deocamdată, fericiți.
Însă oricât s-ar strădui – omul respectiv nu reprezintă o sursă, căci sursa oricărei stări de împlinire și de fericire suntem tot noi și numai noi.
Dacă cineva ne spune “Tu ești sufletul meu pereche”, nu ar trebui să ne bucurăm prea mult pentru că de fapt omul ne spune
”bucuria mea esențială, sensul existenței mele, împlinirea mea, realizarea mea supremă provin de la tine și prin tine. Datorită ție aș putea fi fericit, iar dacă tu nu ai această capacitate sau nu vrei să-mi oferi, atunci eu voi fi nefericit ți tu esti responsabil pentru că tu ești sufletul meu pereche”.
Prin urmare, nu ar trebui să ne bucuram pentru că este o responsabilitate gigantică. Nu putem să ne-o asumăm pentru că în niciun caz nu putem garanta că putem face fericită acea persoană.
Ne putem oferi, ne putem abandona iubirii și uneri poate fi minunat dar alteori putem face asta și sa nu rezulte efectul dorit, dacă persoana care a insistat că noi suntem sufletul ei pereche nu este în stare să se conecteze la sufletul ei cel viu și să simtă iubirea.
Adevăratele sentimente, pentru a fi intense și pentru a conduce până la capăt la realizarea supremă, sunt accesibile doar în inima ființei respective. Noi putem să îmbunătățim condițiile, putem săî ne deschidem dar nu putem sa determinăm aceasta. De aceea, dacă facem greșeala să ne asumam acestă responsabilitate în condițiile respective, ne poate conduce la propria noastră ratare, pentru că s-ar putea să nu ne mai ocupăm de adevăratele noastre probleme, deoarece trebuie să facem față responsabilității de a face fericită cealaltă persoană.
Și chiar dacă renunțăm la noi și ne oferim cu totul, s-ar putea să nu aibă efectul scontat. Sau s-ar putea să avem o schimbare în sufletul nostru, o zi mai grea sau, chiar, noi să ne schimbăm, la un moment dat opțiunea dar persoana ne va reproșa că nu respectăm promisiunea dată și bazată pe faptul că am fi „predestinați” să fim fericiți împreună.
Acharya Leonard
