De ce contează enorm?
Pentru că simțind-o fericită, atunci această fericire reverberează și în inima sa.
Cel care iubește poate să facă orice sacrificiu pentru Iubire. Chiar și viața poate e posibil să și-o sacrifice.
Ceva ce puțini înțeleg – putem să sacrificăm chiar și relația
Dacă ființa iubită dă semne clare că nu poate fi fericită (cu el sau cu ea), atunci acea persoană, din iubire, va face chiar și ceea ce multora le pare sacrificiul suprem: adică să înlesnească relația cu o altă persoană cu care ea ar putea fi fericită.
„Iubește și fă ce vrei” a spus Sfântul Augustin.
Asta nu înseamnă că dacă iubim, ne este permis orice. Ci dacă noi iubim, ceea ce noi vrem se schimbă și se adecvează în permanență contând foarte mult binele și fericirea ființei iubite.
Ar părea că cine iubește poate fi „fraierit” cu ușurință
Poate fi păcălit, se poate profita de el sau de ea, dar dragostea nu implică să fim proști.
Iubirea presupune sacrificiu
„Când iubirea este mare, imposibilul devine cu ușurință posibil”.
Sunt oameni care spun că testează iubirea, dar aceasta este o greșeală și o aroganță. Iubirea va fi testată de viață într-un mod simplu și clar, nu trebuie să o testăm noi fiindcă vrem noi, deoarece vom greși.
Dacă ne dăm seama că celălalt nu ne iubește este necesar să părăsim relația
Nu avem voie să ne batem joc de ceea ce noi suntem și manifestăm în această viață. Această este o formă de iubire de sine conform principiului „trebuie să îți iubești aproapele că pe tine însuți”… și pe tine că pe aproapele tău”.
Unul din sacrificiile realizate din Iubire, poate fi, de exemplu „îmi doresc să fiu mai bun pentru tine”.
Un exemplu elocvent de sacrificiu făcut din Iubire îl întâlnim în legenda „Meșterul Manole”. Acolo, soția lui Manole, Ana, prin puterea iubirii, depășește orice obstacol, vicisitudini, încercări grele pentru o femeie frumoasă și delicată.
O capcană, un truc al ego-ului este
„Dragă mea (/Dragul meu), noi suntem diferiți și din cauza asta noi avem nevoi diferite și trebuie să le împlinim.”
Pare că suntem diferiți, însă suntem cu toții la fel. Chiar dacă cineva are o specificitate și altcineva altă specificitate, toate aceste particularități se regăsesc, oricum, în Sine, în fiecare persoană.
Alte persoane clamează către cealaltă persoană,
„ Nu poți să transcenzi asta, păi unde este Iubirea?”,
iar când e vorba de propria persoană ei spun
„Așa sunt eu diferit, de asta nu trebuie să te atingi”.
Aceasta este o capcană banală a ego-ului folosită intensiv și extensiv în relația de cuplu de unele persoane.
Dacă Iubirea ar exista, aceste lucruri nu ar apărea. Datorită iubirii, chiar dacă apare acest aspect rafinat al egoului, persoană l-ar transcede.
Principalul impuls al iubirii este să transcenzi nevoile egoului.
Dar dacă rugăm persoană iubita să facă ceva și ea refuză, putem ajunge în situația în care, după mai multe rugăminți neîmplinite, să ne dăm seama că nu ne iubește.
Desigur, trebuie să evaluăm situația și să vedem dacă se puteau îndeplini rugămințile noastre și apoi să tragem concluziile.
Dacă persoană nu manifestă iubire sau dorința de a fi mai bun și noi iubim…
Soluția ar fi să iubim de la distanță.
Oamenii pot să rabde multe lucruri intr-o relație, chiar la limită.
Acestea sunt testele Iubirii, pe care trebuie să ne străduim să le trecem. Iubirea, dacă este autentică ne oferă și puterea de a le trece.
Testele se trec având perspectiva că ceea ce contează este Iubirea.
Noi nu avem dreptul să pretindem…
ci obligația să acționăm acolo unde suntem suverani, adică în sufletul nostru. În primul rând noi trebuie să facem sacrificiul. Mai întâi să ne facem partea noastră și apoi poate să pretindem ceva de la celălalt, această evaluare fiind făcută cu un coeficient mare de siguranță.
Care este limita dintre compromis și sacrificiu în Iubire?
Sacrificiu ar fi atunci când acesta este făcut din iubire (nu se neagă Iubirea).
De exemplu, atunci când prin acțiunea noastră salvăm un suflet, când acțiunea noastră urmează o cauza nobilă și are o valoare înalta.
La fel putem consideră situația fetei care refuză să facă amor cu iubitul ei dacă sesizează că acesta nu are un demers pur ce are la baza iubire și vrea doar să se masturbeze cu corpul ei, vrea doar să se descarce.
Dacă amorul l-ar salva de la moarte sau l-ar vindecă de o boală gravă, acest demers ar fii considerat un sacrificiu făcut de fată, altfel e doar un compromis pentru nevoile lui sexuale.
Am putea sintetiza spunând că…
dacă e vorba de nevoile ego-ului, atunci este compromis,
iar dacă e vorba de ceva foarte important și nu poate fi rezolvat altfel datorită unei limite a celuilalt este sacrificiu.
Acharya Leonard
